Datorita faptului ca imi place foarte mult aceasta metoda, am sintetizat aici cateva caracteristici ale acesteia, din diverse surse de informare. Sper sa va fie de folos ca punct de plecare in intelegerea acestui concept!
Metoda Montessori a fost iniata de catre medicul Maria Montessori, fiind rezultatul unor ani buni de munca si de observatii in mediul prescolar care au condus la crearea unei filosofii educationale diferita de cea traditionala. Metoda Montessori se caracterizeaza, in linii mari, ca o metoda prin care copiii sunt perceputi ca ceea ce sunt de fapt si prin care li se creeaza un mediu propice dezvoltarii potentialului lor spiritual, emotional, fizic si intelectual, ca membrii ai unei familii, ai comunitatii, ai Universului.
Copilului i se acordă libertatea de timp. Este liber să lucreze cu o activitate cât timp doreşte, liber să o repete de oricâte ori doreşte sau pur şi simplu, să nu se grăbească. El va fi lăsat în pace, nederanjat, şi va termina atunci când forţa care l-a împins să se concentreze în toată acea durată de timp va fi satisfăcută. Astfel de perioade lungi de concentrare sunt adesea observate în mediile Montessori chiar şi la copii care au doar 3 ani. În mod paradoxal, tocmai această libertate conduce la disciplină. Abordarea tradiţională pentru disciplină susţine că, în mod inerent, copiii sunt dezordonaţi iar dorinţele şi impulsurile lor trebuie inhibate printr-o disciplină externă. O ipoteză larg răspândită susține nevoia copiilor de recompense (cum ar fi stele aurii) sau pedepse (cum ar fi ‘timpul la colţ’) pentru a se comporta adecvat. În educaţia contemporană, balanţa s-a schimbat de la pedepse la recompense, dar problema rămâne aceeaşi. Dacă motivul extern este retras, în interiorul persoanei există doar o slabă voinţă sau busolă morală care i-ar direcţiona intenţiile şi acţiunile. Dorinţa de a învăţa sau coopera în cadrul societăţii are la bază mai mult noţiunea de ‘trebuie’ în loc de ‘doresc’ .
Educaţia Montessori sprijină dezvoltarea voinţei copilului. Prin decizii constante (alegeri) se dezvoltă abilitatea copilului de a-şi asculta interesele şi impulsurile. Dar, în acelaşi timp, mediul în sine conţine limite, atât naturale cât şi sociale, prin care copilul practică constant inhibarea acelor impulsuri. De exemplu, în mediul pregătit la o gradinita sau scoala Montessori există un singur set din fiecare material — un șevalet pentru pictură, de exemplu. Dacă un copil are impulsul de a picta şi un altul pictează deja, limitarea acelui impuls vine natural. În mod similar, o activitate, aleasă în mod liber, este completă doar când a fost pusă înapoi la locul ei pe raft, gata pentru a fi folosită de cealaltă persoană; singura limită la libertatea individuală fiind nevoile grupului ca întreg.
Metoda Montessori este impartita in cinci mari categorii:
Viaţa practică
Activităţile de viaţă practică contribuie la rafinarea miscarilor fizice ale copilului: acesta poate alerga foarte repede, poate să sară din ce în ce mai sus; cu ajutorul mâinilor îşi poate pregăti mâncare, îşi creează singur provocări (cât de sus pot să urc). Aşa se face că la vârsta de 5 ani copilul are un simţ al echilibrului foarte bun şi preferă jocuri care ajută la dezvoltarea motrică. Ei devin îndrăzneţi, se caţără foarte sus, merg foarte repede cu bicicleta. Tocmai de aceea trebuie să avem încredere în copil că poate face toate aceste mişcări.
Prin activitati precum a turna un lichid, a efectua activitati de transfer a unor boabe,seminte sau alte materiale, de a curăţa o masă, a încheia nasturi, sau a lega sireturi, copilul este ajutat să câştige independenţă prin achiziţionarea anumitor abilităţi şi, în acelaşi timp, principalul scop al acestor activităţi fiind de a ajuta copilul să-şi dezvolte capacitatea de a se concentra şi a-şi coordona mişcările.
Senzorial
Studiile au aratat că copiii rețin 20% din informații obținute auditiv, 30% vizual, iar 70% prin "a face". Activitatea de la senzorial presupune și ea foarte multă mișcare vitală pentru dezvoltarea copiilor. Manevrarea fiecărui obiect îi transmite copilului multe impresii, îl ajută să-și întărească mușchii. Copiii, prin natura lor, sunt foarte activi; materialele Montessori le oferă posibilitatea de a-și exersa această tendință de mișcare. "Pot să fac eu", este o declarație întâlnită și la preșcolari. Hotărârea lor conduce către independență; copilul preșcolar se confruntă cu fiecare nouă provocare, văzând-o ca pe o încercare. . Dr. Montessori a declarat că, uneori, încercările noastre de a-l ajuta pe copil în orice mișcare făcută, împiedică dezvoltarea sa. În timp ce ne dorim să-i protejăm de greșeli sau îi grăbim în diferite situații, pașii spre formarea încrederii în sine și dezvoltarea abilităților necesare pentru a fi independent vor fi încetiniți.
Activitățile senzoriale și practice necesită exactitate în mișcare, având scopul de a reuși, de a desfășura procesul învățării într-un mod concert, dezvoltând abilitățile motorii, coordonarea, atenția, concentrarea. Prin implicarea directă în viață reală se trezesc curiozitatea, creativitate și inteligența., copilul construind propria sa realitate.
Materialele senzoriale răspund modului în care copilul învaţă la această vârstă - prin simţuri, mai degrabă decât prin intelect. Acestea sunt materiale care rafinează fiecare simţ, la fiecare activitate accentuând o anumită calitate, cum ar fi culoarea, mărimea, intensitatea volumului, gustul sau greutatea. De exemplu, materialul cunoscut drept turnul roz este alcătuit din zece cuburi roz de diverse mărimi. Copilul de 3 ani construieşte un turn cu cel mai mare cub la bază şi cu cel mai mic în vârf. Acest material accentuează conceptul de mărime. Cuburile sunt toate de aceeaşi culoare şi material; singura diferenţă este mărimea şi, desigur, greutatea. Alte materiale evidenţiază diferite alte concepte: tablete colorate pentru culoare, materiale geometrice pentru formă, şi aşa mai departe.
Pe măsură ce copilul continuă explorarea, materialele inter-relaţionează şi se dezvoltă unul din celălalt. Ulterior, în primii ani de şcoală descoperă noi aspecte ale diverselor materiale. În studiul volumului, de exemplu, copilul se poate întoarce la turnul roz şi să descopere că dimensiunea cuburilor variază treptat de la un centimetru cub la un decimetru cub. La vârsta pre-şcolară, când copilul este bombardat de informaţii , aceste materiale ajută copilul să-și ordoneze lumea, să-i găsească un sens şi să-şi sporească percepţia asupra ei precum și admirația.
Limbajul
Limbajul partcipă la formarea omului și permite stabirea de relaţii între noi. În formarea limbii, copii au nevoie de o bogăţie de cuvinte, iar acestea le sunt oferite de către părinţi. Pe la vârsta de un an şi jumătate se înregistrează o explozie de limbaj. În general copilul foloseşte limbajul luând câte o categorie odată. Ei reţin mai întâi substantivele, apoi adjectivele, conjuncţiile, prepoziţiile, iar la final verbele şi adverbele. Este necesară o vorbire corectă, să depăşim defectele de vorbire ale copilului, să-i dăm încredere că este înțeles. Cât priveşte scrierea, abia în jurul vârstei de 3 –4 ani copilul învaţă să ţină creionul şi să scrie. După vârsta de 4 ani, mişcarea se rafinează. Copilul îşi coordonează mişcările: mâinile, degetele, încheietura şi braţele, astfel încât să poată utiliza obiecte ascuțite pentru a tăia. La vârsta de 5 ani mâinile necesită activităţi de precizie și practică. Copiii învaţă lucruri noi, mişcări noi: să patineze, să coloreze fără a ieşi din contur.
Adultii sunt cei care furnizează copiilor suficiente subiecte de discuție prin intermediul povestilor, informațiilor noi.
Matematica
Mintea matematică este capacitatea copilului de a organiza, clasifica experiența sa. Cu mult înainte de utilizarea echipamentelor de matematică, copiii dobândesc cunoștințe matematice informal, prin dezvoltarea minții logice. Este important de remarcat faptul că materialul matematic este, în primul rând, un echipament senzorial, copilul atinge o unitate, o zecime, o sutime, înainte de a memora simbolurile corespondente.
Stiinta si cultura
Un element important in dezvoltarea personalitatii copilului este contactul propriu-zis cu realitatea si capacitatea lui de a se implica efectiv in aceasta realitate. Libertatea de care se bucura copilul in mediul special creat ii permite sa experimenteze, sa observe, si sa manipuleze, sa exploreze, sa perceapa, sa descopere si sa clasifice.
Cand Maria Montessori vorbeste despre stiintele naturale, ea nu se refera numai la cunoasterea fenomenelor naturale, cat mai degraba la o relatie lautrica cu natura. In cadrul acestei arii curriculare, sunt cuprinse lectii despre istorie, geografie, biologie, arta, muzica.
Un articol mai complex despre educatia Montessori pe care vi-l recomand cu drag, il puteti citi aici .
O sursa de informare bogata este aceasta.
Cateva link-uri utile:
http://www.montessori-ami.org
http://www.montessori.org.ro
http://www.montessori.org.ro/documents/CeEsteEducatiaMontessori.pdf
http://www.institutulmontessori.ro/
http://www.montessori-evenimente.ro
http:// www.aidtolife.org/ro
http://www.mariamontessori.ro
http://montessori-iasi.ro/conceptul-montessori/filozofia-montessori/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu