Veverita si proviziile de toamna (4,2 ani)

Toamna inca nu s-a terminat iar noi profitam de acest fapt pentru a ne juca cat mai mult pe aceasta tema :). Citim carti de povesti dupa care le punem in scena sau mai facem cateva activitati pe seama lor. 

Asa s-a intamplat si saptamana trecuta cand am citit carticica "Squirrel's autumn search", cumparata anul trecut. Pe langa faptul ca este o povestioara simpatica despre doua veverite, reda foarte frumos esenta anotimpului toamna.

Intr-un peisaj mirific de toamna, o veverita si fratiorul ei erau foarte ocupati strangand provizii: conuri de brad, fructe de padure si nuci.

La un moment dat fratiorul mai mic lua o nuca din cele ale fratelui mai mare si o zbughi la fuga prin padure. Fratiorul mai mare dorind sa isi recupereze gustarea se lua dupa el. La un moment dat pierzandu-i urma i se facu foame insa nu isi mai amintea unde ii sunt restul proviziilor. Ii intreba pe cei care ii apareau pe rand in cale. Se intalni cu soricelul care ii sugera sa caute prin iarba, apoi cu un iepuras care ii indica lacul iar in final cu o bufnita care ii aratase locul in care se afla fratiorul sau cu proviziile. 

Povestea are un final prietenos prin faptul ca cei doi ajung sa imparta hrana astfel simtind bucurie amandoi deopotriva.

Am gasit aici aceasta fisa pentru un joc cu zarul. Se arunca zarul dupa care citim cat ne indica. Spre exemplu cifra 4. Asezam apoi o ghinda pe a 4-a veverita din primul rand. Mai aruncam o data cu zarul si daca obtinem spre exemplu cifra 2 numaram doua veverite de la ultima ghinda asezata pe foaia de joc, acolo unde vom aseza o alta ghinda...si tot asa pana primesc toate veveritele cate o ghinda :). Jocul ajuta la exersarea numaratului, asocierii cifra-cantitate (prin numararea punctelor de pe zar) si a secventialitatii.

Langa cosuletul cu ghinde i-am asezat si o cutie in care sa arunce cu zarul pentru a nu fi nevoie sa il ridicam de pe jos de prea multe ori.

Din acest pachet am printat aceasta fisa unde pe una din coloane se trece cate o cifra iar pe cealalta se aseaza atatea ghinde , modelate din plastelina, cate indica cifra din randul respectiv. De data aceasta am trecut cifrele doar pana la 5 pentru ca sa nu se plictiseasca de activitate insa se pot trece orice cifre sau numere, depinzand de varsta sau rabdarea copilasului.

Dupa ce a terminat cu modelatul ghindelor i-a venit sa faca clatite, astfel ca si-a adus tigaia de la aragaz :)

I-am cautat aici fise de colorat cu veverite, deoarece este intr-o etapa in care ii face placere coloratul. Daca va plac le puteti descarca si voi de pe linkul indicat. 

Prima veverita este una mai serioasa :) in timp ce a doua este vesel colorata, iar mie personal imi place foarte mult!

Tot din pachetul mai sus amintit, am descarcat primul labirint, cel cu copacul, iar de aici pe cel de-al doilea. Le-am laminat astfel incat pot fi refacute de nenumarate ori. Lui D. ii plac foarte mult fisele cu labirinturi astfel ca profit de orice ocazie pentru a i le cauta.

Le-a refacut de cateva ori pe fiecare :)

Odata mai demult vazusem undeva o idee asemanatoare si acum mi-am amintit de ea. M-am gandit sa mai exersam putin literele in joaca. Pentru aceasta am desenat un copac pe o foaie de hartie si am scris literele cuvantului veverita, insa in maghiara : mokus. Fiecare litera am scris-o de doua ori. Am lipit pe un zar hartie pe toate fatetele inscriptionata cu literele respective. Pe niste discuri de sticla (am vrut prima data sa folosesc ghinde dar apoi m-am gandit ca acestea se vor rostogoli prea usor iar litera nu va fi vizibila, insa puteti folosi orice, dupa propria imaginatie) am scris cate o litera din cuvantul veverita in maghiara.

Regula jocului este urmatoarea: se arunca cu zarul iar apoi se cauta litera respectiva si se aseaza pe copac acolo unde este scrisa.

Lui D. i-a facut mare placere joaca! Cateva litere si le-a mai amintit, pe restul le-a aprofundat acum. In final i-am spus ca poate sa construiasca cuvantul mokus pe sablonul cu cerculete, insa a dorit sa intoarca sablonul pe dos si sa le aseze din memorie! Sincer, m-a surprins initiativa sa!

  

Am continuat cu o povestioara din seria "Bobita si Buburuza" insa noi avem cartile originale, in limba maghiara. Povestioara care se intituleaza, in traducere, Aluna pierduta este una foarte simpatica ce ii place foarte mult lui D., la fel ca toate din serie. 

Din pacate in limba romana nu sunt traduse foarte multe povestioare din aceasta serie, insa daca doriti puteti vizualiza aceasta povestioara pe youtube in limba engleza aici, iar daca doriti mai multe povestioare le veti gasi aici si aici. Sunt niste povesti foarte prietenoase si educative, astfel ca le recomand cu incredere!

Intr-o frumoasa zi de toamna tarzie, Bobita (melcul) si Buburuza, cele doua personaje principale ale povestii, merg sa isi ia ramas bun de la veverita inainte ca aceasta sa inceapa sa hiberneze. Foarte bucuroasa de vizita celor doi, veverita ii invita sa manance cateva din proviziile sale in acelasi timp dorind sa le arate camara ei plina cu bunatatile agonisite pentru iarna. Insa, cand au intrat acolo ce sa vada? Toate merindele disparusera! Bobita observa cu repeziciune un orificiu in trunchiul copacului prin care cazusera toate bunatatile. Veverita deveni foarte suparata rugandu-i pe cei doi sa o ajute sa le recupereze inainte sa se aseze prima zapada. Saritori si cu un suflet mare, Bobita si Buburuza au chemat ajutoare iar pana la lasarea serii au reusit sa aduca toate merindele inapoi in camara veveritei. Astfel ca in final aceasta a putut adormi multumita!

Continuand pe aceasta idee, i-am pus lui D. la dispozitie un cosulet plin cu bunatatile veveritei care avea nevoie de ajutor din partea lui sa ii fie sortate in camara pe categorii :) . Ca si ustensile de lucru i-am asezat o penseta si doi clesti de bucatarie, de marimi diferite.

 

S-a aratat incantat de idee si fara sa mai stea pe ganduri s-a apucat de treaba. Mai intai a sortat alunele, dupa care a continuat cu ghindele iar in final cu castanele si nucile. 

A fost satisfacut ca a reusit sa ii faca pe plac veveritei si sa o ajute. Acum toata camara ei este plina si ordonata! La final a si numarat toate fructele :)

Pentru a continua punerea in scena a povestii cu veverita si proviziile ei de toamna, am confectionat un copacel cu scorbura si frunze de toamna. Pentru aceasta am folosit:

- un tub de la o rola de hartie de bucatarie (pe care in prealabil D.l-a pictat in culoarea maro)
- un carton verde decupat in forma de coroana de copac
- hartie colorata galbena, portocalie si rosie 
- perforator in forma de frunza 
- lipici

D. a fost incantat de activitate si s-a pus pe perforat si lipit frunzulite colorate, in final fiind foarte multumit de rezultat!

Apoi a inceput joaca propriu-zisa. Introducea ghinde, castane, conuri de brad prin orificiul de sus al tubului iar prin scorbura unele cadeau afara, motiv bun pentru a aduna bunatatile cazute. 

Am cumparat la inceperea gradinitei o carticica cu activitati foarte draguta si complexa (si pot spune ieftina la multitudinea activitatilor cuprinse, a costat doar 10 lei) pe care am valorificat-o acum, fiindca personajul principal este o veverita. Cartea se numeste in traducere Descopera comorile naturii cu veverita Rontaila. Imi plac ilustratiile din carte care sunt frumoase, prietenoase iar activitatile cuprind mai multe domenii, fiind foarte complexa. Cateva din activitatile cuprinse in carte: Veverita la gradinita, culorile toamnei, fructele toamnei, legumele toamnei, vremea toamna, flori de toamna in gradina, animale salbatice din padure toamna, schimbarea anotimuprilor, Craciunul in padure, Craciunul in familie si multe-multe alte activitati continuand pana cu cele de primavara-vara. O recomand cu mare caldura pentru cei care vorbesc limba maghiara.

Mai jos va arat cateva din activitatile facute din carte:

Aceasta a fost preferata lui D. cand a trebuit sa deseneze fructele langa frunzele fiecarui copac (castan, nuc, brad, stejar).

Am confectionat si un mic decor pe tematica veveritei pe care l-am asezat in bucatarie langa decorurile de toamna pe care vi le-am aratat aici. D. a vopsit cateva ghinde si un con de brad dupa pofta inimii, iar apoi le-a asezat intr-un castronas peste niste frunze de stejar uscate. De aici am printat sablonul pentru realizarea veveritei, dupa care am decupat si lipit conform instructiunilor.

Acesta este frumosul decor care ne va aminti zilnic de tematica veveritei!

O alta carte pe care am mai citit-o si a carei actiune se petrece tot toamna este cea de mai jos. O gasiti si in limba engleza sub titlul The best gift of all, scrisa de Jonathan Emmet si ilustrata de Vanesa Cabban. Ilustrata extrem de frumos, povestea este una induiosatoare prezentand o legatura puternica de prietenie intre o cartita, o veverita, un arici si un iepuras.

De cateva zile ploua intr-una iar cartitei i se facu dor de prietenul sau iepurasul. Neplacandu-i ploaia hotari sa sape un tunel prin pamant si sa ajunga astfel la iepuras. Doar ca in drumul sau tot sapand se intalni cu veverita in a carei camaruta subterana ajunsese cu sapatul, apoi cu ariciul al carui culcus il deranjase iar acestia au decis sa o insoteasca pe cartita pana la iepuras, fiindu-le si lor dor de acesta.

  

Imaginea de final , cand prietenii isi iau ramas bun.... intr-un peisaj de toamna superb!

Tema noastra nu se putea termina fara sa avem parte si noi de bunatati gustoase, la fel ca si veverita :) .....cu toate ca D. primeste si cu alte ocazii astfel de gustari care ii plac nespus de mult s-a bucurat si a savurat si de aceasta data platoul cu seminte si fructe.

Tocmai in incheierea articolului mi-am amintit ca in vara, intr-una din zile cand ne plimbam prin parc, am zarit o veverita care era hranita de cineva. M-am minunat foarte tare si am stat asezati pe o banca in apropiere sa o privim cum vine la mancare fara nicio teama. Pesemne ca era obisnuita cu acest ritual!

In speranta ca v-a facut placere sa fiti alaturi de noi in joaca alaturi de veverite, va dorim numai bine!

...ulterior am dat peste aceste printabile foarte dragute pe care vi le recomand pe aceasta tema!